Eliberare somato-emotionala

Am ajuns la Lorena printr-o întâmplare. Ne ştiam, dar nu ne-am mai vorbit de ani. Ne-am întâlnit în staţia de metrou şi, pe băncile pe care ne-am aşezat (fiecare mergea în altă direcţie), ne-am spus în grabă câteva lucruri despre noi. Era atât de radioasă şi pozitivă, mi-a vorbit despre ceea ce face acum, despre cabinetul ei şi despre cât de fascinantă i se pare terapia cranio-sacrală. Mi-a arătat cărţile pe care le avea la ea şi, pentru că eu i-am spus de câteva din suferinţele mele, m-a invitat la cabinet. I-am promis că merg, dar au trecut vreo câteva săptămâni până am sunat-o, abia atunci când la problemele mele nu mai găseam soluţii.

Am păşit cu oarecare neîncredere, dar voiam să încerc şi altceva. Mă dureau groaznic genunchii, de doi ani de zile nu mă mai vindecam de o bronşită, iar depresia revenise pe tapet. Prima şedinţă a fost foarte solicitantă pentru că chiar voiam să văd dacă simt ceva, dacă nu cumva totul e o mare păcăleală. Eram foarte atentă la ce îmi făcea, doar că Lorena îmi vorbea despre felul cum acţionează masajul gentil, despre ceea ce simte în mâinile ei cu care lucra, interogându-mă continuu. Cu toate astea, am reuşit să mă relaxez, iar ăsta mi s-a părut primul mare beneficiu. Mi-am spus că merită măcar pentru asta să vin. Aşa că i-am dat girul şi pentru a doua şedinţă când relaxarea a fost de-a dreptul profundă. Am reuşit să adorm în timpul terapiei. Eram mulţumită şi nu-mi doream altceva. Lorena îmi vorbea despre suturile craniene, despre mobilitatea încheieturilor, despre felul grozav în care reacţionează organismul, detensionându-se.

A treia şedinţă însă, tocmai când credeam că voi adormi, s-a întâmplat asta:

5 decembrie, vineri 2014, de fapt, 8 decembrie, pentru că azi transcriu ceea ce am scris pe foi, în Mc Donalds la metrou Unirea, întoarsă de la Lorena, din dorinţa de a păstra amintirea acestei şedinţe.

Mai întâi, o şedinţă obişnuită, în aşteptarea relaxării care a venit prea repede. Am plutit multă vreme în pieliţa ce desparte realitatea de vis. Doream să nu mi se întâmple nimic altceva decât să reuşesc să dorm sau, eventual, să se termine şi să plec acasă. Dar, fără să vorbim nimic, Lorena a pregătit totul cu meticulozitate, gândindu-se chiar, îngrijorată, că aş putea începe să vorbesc înainte de a reuşi să mă relaxeze total, pregătită de mărturisire. Şi, când am crezut că de fapt a terminat, şi-a pus scaunul lângă mine, mâinile pe pieptul meu, cerându-mi să vorbesc: „Acum poţi vorbi, te ascult!” M-a surprins atât de mult, încât îmi venea oarecum să râd. Nu mi s-a părut că am ceva să-i spun, nici nu voiam să-i vorbesc. Dar, încă de la începutul şedinţei, când şi-a mai trecut o dată mâna prin dreptul sternului, am simţit un disconfort. Aşa că i-am spus că îmi creează o senzaţie neplăcută şi am întrebat-o cum de a ghicit zona de care nu-mi doream să se apropie.

M-a întrebat ce simt şi, nu ştiu de ce, sau poate numai organismul meu ştie, am asociat senzaţia cu o portocală grea şi fierbinte, care mă apasă pe inimă şi mă sufocă. M-a întrebat ce ar trebui să fac cu ea ca să mă simt uşurată. „Să o fac limonadă, să o beau şi să se răspândească în sângele meu şi apoi să o elimin prin urină.” (Pe parcursul părţii de început a şedinţei am avut, la un moment dat, impresia unui zbor intergalactic printr-un lan de stele multicolore, dar şi a unui tunel de stele, a unei şosele ce se ilumina pe măsură ce înaintam tot printr-un noian de stele).

M-a rugat să transform portocala în suc. Nu puteam să o tai însă. Aveam sentimentul că săvârşesc ceva rău, dar, într-un final, am tăiat-o. Am ales să o storc fără să folosesc vreo maşinărie sau vreun aparat. L-am făcut cu mâna, aşa cum am procedat chiar de dimineaţă. Urma să beau sucul, dar aici m-am oprit din nou. Îmi era frică de refluxul gastro-esofagian de care sufăr. Nu, nu puteam bea limonada pentru că ceva aspru mă împiedica să o torn pe gât. Lorena m-a întrebat cum vizualizez acest obstacol. I-am răspuns că e vorba de nişte ciuperci mărunte, ca o mini pădure de ciuperci strânse unele în altele şi agitându-se continuu. „Cu ce sau cine asociezi ciupercile?”, „Cu oameni rău-voitori care tot pălăvrăgesc şi vorbesc urât despre mine.” „Elimină-le!”, mi-a spus Lorena. „Cum poţi să înlături acest obstacol?” ”Le voi tăia, voi lua o lamă de ras şi îmi voi bărbieri limba, să rămână netedă”. Dar tot nu puteam face încă asta.”De ce?” (Lorena) ”Pentru că este una mai mare şi neagră, care se ţine chiar de limba mea, tocmai în gât şi a o tăia ar însemna să tai cu ea şi o parte din mine”(eu). ”Nu trebuie să tai nimic din tine, nu trebuie să te răneşti. Alege o altă cale. ”Am s-o usuc şi o voi face astfel tot mai mică. Va dispărea ca o crustă de nigel. Uite, am eliminat-o. Totul e acum limpede, primitor.” Respiraţia mi s-a domolit, tremuram însă şi transpiram abundent. Tot mai simţeam că nu pot încă bea limonada. În tunelul gâtului meu era întuneric. ”Luminează-l!” mi-a zis Lorena. ”Da, voi face lumină, voi aprinde becul.” ”Unde e becul?”(L) ”În ochii mei interiori, în creierul meu. Am aprins becurile. E lumină.”Bea acum.” ”Beau.” ”Ce simţi?” ”Că mă aprind. Mă luminez, toate venele şi arterele mele sunt nişte şosele luminate. E 1 Decembrie şi se aprind luminile în trupul meu. Sunt un pom de Crăciun cu multe luminiţe. Am şi o stea în frunte, de fapt, două: una în frunte şi alta la ceafă.” ”De unde vine lumina asta?” ”De la o sursă”. „Cine crezi că e sursa asta inepuizabilă?” „?!...Dumnezeu!” ”Ce simţi?” ”Mă bucur, dar sunt şi tristă” etc.

Nu pot scrie mai multe lucruri aici, pentru că ţin de intimitatea persoanei mele. Ceea ce pot să spun însă e că au urmat apoi mai multe şedinţe de eliberare emoţională. Şedinţe nu întotdeauna plăcute, când la lumină au ieşit lucruri dureroase, dar care m-au ajutat să mă privesc altfel şi să mă înţeleg mai bine.

Un medic mi-a spus zilele trecute că drama unui astfel de terapeut e că pacientul nu vrea să se vindece, îi arăţi calea de vindecare, dar el nu vrea să o urmeze. Chiar aşa să fie, trebuie să vrei şi să ai curajul să te vindeci? Poate că da. Trebuie să fii în mare suferinţă ca să înţelegi că aceasta poate fi o cale. Depinde însă şi de terapeut, de capacitatea lui de a se adapta la fiecare pacient, de puterea lui de empatie, de dăruire, de pasiune, de bucuria de a ajuta cu credinţa că, de fapt, altcineva ajută cu adevărat, mai Înalt, mai Profund. Lorena îndeplineşte cu prisosinţă aceste calităţi. Activitatea ei în domeniu şi experienţa, dăruirea ei cu adevărat remarcabilă o recomandă deplin. Nu sunt doar vorbe.

Mai multe: anasoman22@yahoo.com.

Spondiloza cervicală

Pentru mine terapia craniosacrală a însemnat o provocare. Aceea de a-mi lăsa trupul şi sufletul în mainile altcuiva (la propriu şi la figurat). Lorena este însă un om cald, care a ştiut să îmi dea încredere. A fost şi este greu, dar am constatat că lucrurile încep să meargă mai bine (durerile de cap, provocate de spondiloza cervicală s-au rărit – eram dependentă de algocalmin; la fel şi tensiunea de la nivelul gâtului). Mai am înca multe şedinte înainte (sunt de-abia la inceput) şi am incredere că voi reuşi, cu ajutorul Lorenei, sş “descopăr medicul din mine” şi să rezolv o parte din problemele de sănătate fără să mai iau un pumn de pastile. Terapia craniosacrala te invaţă cum să fii atent şi să îţi “asculţi” corpul, (pentru că de cele mai multe ori propriul nostru corp ne transmite semnale de alarmă, pe care însă nu le luăm în seamă). Este important să mergi cu sufletul şi mintea deschise, şi să fii pregătit să afli lucruri noi despre corpul tău şi despre sufletul tău.

Mai multe: claudia0275@yahoo.com

Eliberarea de teamă

”Întamplarea” mi-a scos în cale cartea lui John Upledger ”Tu şi medicul din tine, Terapia CranioSacrală şi Eliberarea SomatoEmotională”. Dupa ce am citit-o, mi s-a părut cel mai minunat şi adecvat tratament pentru mine. Prin urmare, am căutat şi am aflat că aşa ceva se practică şi în ţara noastră.

Acum, când scriu, sunt după a 5-a sedinţă terapeutică, în urma căreia am simţit o stare de relaxare profundă a întregului corp, al organelor, o stare de eliberare de fricile care mă ţineau tot timpul încordata şi în alertă. Sunt într-un moment acum când nu îmi mai doresc nimic altceva decât să mă odihnesc şi să savurez această relaxare pe care nu am mai trăit-o niciodată atât de profund, timp de 57 de ani. Deşi terapia este extraordinar de blândă, efectele sale sunt foarte profunde.

Cu cinci săptămâni în urmă am căzut pe gheaţă, destul de grav, şi, pe lângă zdrobirea unor muşchi ai spatelui, m-am trezit cu o stare de presiune mare în cap şi-n abdomen.

Încă de la primul tratament făcut, m-am simţit mult mai bine, presiunea din zona capului a scăzut, iar muşchii au început să se refacă.

La a doua sedinţă (în interval de o săptămână) am fost în siguranţă, iar presiunea din cap a dispărut complet.

Acest gen de terapie mă pune faţă în faţă cu mine însămi, arătându-mi momentele din viaţă în care am procedat greşit faţă de mine, momente în care m-am neglijat, făcând totul numai pentru cei din jur şi uitând de mine. Acum realizez că sunt foarte importantă (în viaţa mea), că e necesar să-mi acord atenţia cuvenită şi să-mi împlinesc nevoile – fizice, sufleteşti, mentale. Am şi început acest lucru. Cu alte cuvinte, această terapie mă face conştientă de mine şi mă face să înţeleg că sunt singura răspunzătoare de viaţa mea. Pentru mine e un câştig enorm. Mi-am descoperit prin această terapie zone cu probleme despre care nu ştiam (deoarece din punct de vedere medical, nu existau semne acolo) şi stările emoţionale legate de acestea. Am sesizat cum, acordând atenţie stărilor emoţionale care ies la suprafaţă şi constientizându-le, durerea, problemele dispar.

Încep să recapăt încredere în mine şi asta este minunat.

Multumesc,

Maria B. .

Cunoaştere şi Calea către Sine

Pentru mine, terapia CranioSacrală înseamnă terapie, cunoaştere şi Calea către Sine.

Mi-a ajutat copilul atunci când a întampinat probleme la scoală, dar m-a ajutat şi pe mine, atunci când disperarea mă luase în stăpânire.

Pe parcursul procesului terapeutic, cu mâini dibace, cu iubire şi încredere, Lorena m-a condus pe un tărâm al cunoaşterii, accesibil tuturor în egală măsură, oferindu-mi posibilitatea nu numai de a-mi elibera emoţiile care mă blocau, dar şi de a-mi descoperi chiar propria menire în această viaţă. Şi credeţi-mă că aceasta nu este puţin lucru.

Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru aceste daruri minunate şi îi multumesc Lorenei pentru profesionalismul cu care se dedică fiecărui pacient în parte.

Florence, psihoterapeut.

Strabism

Am 38 de ani si urmez terapia cranio-sacrala cu Lorena saptamanal, de 6 luni.

Mi-am imbunatatit atat starea fizica cat si cea mentala, as spune chiar spirituala; mai mult decat oricat - am ajuns sa ma conving de legatura stransa dintre cele doua.

Ca beneficii fizice amintesc corectarea unui strabism puternic, micsorarea duratei perioadei lunare cu 2-3 zile si eliminarea din viata mea a oricaror anti inflamatoare sau analgezice usoare de care ma foloseam inainte pentru diverse indispozitii minore.

Pe plan spiritual - e mai complicat si mai greu. Ca rezultat deja obtinut - o stare de echilibru, de sens si de bine greu de pus in cuvinte, dar prezenta, la inceput 1-2 zile dupa terapie, treptat permanentizata.

Ca revelatie - fiecare dintre noi trebuie sa vrem, sa fim gata sa mergem mai departe, sa fim mai bine; aici este necesar un parteneriat cu terapeutul, in primul rand la nivel constient, dar mai ales in subconstient.

La momentul actual incercam impreuna ceva foarte dificil, evitarea unei operatii riscante, am inceput sa cred din ce in ce mai puternic, nu numai eu dar si sotul - profilul 'Toma necredinciosul' - ca impreuna vom reusi.

Mihaela.

Mai mult decât un proces complex de vindecare

Pentru mine, sedintele de terapie cranio-sacrala cu Lorena reprezinta mai mult decat un proces complex de vindecare: sunt momente personale unice, de introspectie si conectare cu sine.

Terapia in mainile Lorenei este o experienta deopotriva adanca si subtila, aducand cu sine bucurie si o nesfarsita gratie. Pe langa faptul ca este un terapeut pregatit, dedicat si pasionat, Lorena are acea capacitate rara de a intelege si comunica dincolo de cuvinte, creand astfel cadrul optim pentru o terapie centrata si, mai ales, eficienta.

O recomand cu toata increderea si ii multumesc pentru fiecare moment de breakthrough pe care l-am realizat cu ajutorul ei.

Veronica Cristea-Nanu